Din dicționarul explicativ al limbii române reiese faptul că religia se definește ca fiind un sistem bazat pe încercările oamenilor de a explica universul și fenomenele lui naturale. Procesul presupune adesea implicarea uneia sau a mai multor zeități ori altor forțe supranaturale, ori poate fi perceput ca un sistem de căutare a scopului sau înțelesului vieții. Termenul provine din limba latină, fie din „re-legio“ care semnifică „re-citire”, termen pe care Cicero l-a folosit referindu-se la repetarea scripturilor, fie din „re-ligio“ - a lega, a reconecta, a reface legătura cu Dumnezeu!

Religia este prin urmare cea care reface legătura omului cu Dumnezeu. Am putea spune că este piatra de temelie a oricărei forme de credință, că în genere ea este sinteza credinței exprimate prin cuvânt, prin text. În creștinism, mai precis în cultul creștin drept măritor – cel ortodox, textul acesta poartă denumirea de „Simbol de credință“, sau „Crez“, așa cum este cunoscut în popor. El a fost alcătuit la primele două Sinoade ecumenice: cel de la Niceea, în anul 325 și cel de la Constantinopol în anul 381. Cel dintâi, prin cei 318 Sf. Părinți câți au luat parte la el, a statornicit primele șapte articole, iar al doilea, prin cei 150 de Sf. Părinți, a stabilit ultimele cinci articole. Simbolul Credinței sau Crezul este așadar înfățișarea în sinteză a învățăturii pe care creștinul trebuie s-o creadă și s-o mărturisească în cadrul Sfintei Liturghii.

Sfânta Liturghie, la rândul ei, reprezintă cea mai înaltă formă de exprimare a rugăciunii, a mulțumirii și a bucuriei de a fi împreună, de a rosti în comuniune același Crez, de a participa împreună la cina Tatălui pregătită prin Fiul în Duhul Sfânt! Rugăciunea reprezintă de fapt, efortul omului de a intra în comuniune cu ființa nevăzută, creatoare a tot ce există, este o stare mistică, în care conștiința este absorbită în Dumnezeu, este o realitate ce nu ține de natura mentală și nici de cea intelectuală a omului. Dumnezeu este foarte accesibil celui care știe să iubească, dar rămâne ascuns celui care nu reușește să-L simtă și să-L înțeleagă! Gândirea și cuvântul nu sunt suficiente atunci când e vorba de a-L descrie. Este și motivul pentru care rugăciunea își găsește cea mai înaltă expresie într-un avânt al dragostei orientat spre Creator! Pentru a ne ruga, trebuie doar să facem efortul de a tinde, de a aspira lăuntric către Dumnezeu, efort care trebuie să fie afectiv, emoțional, sufletesc, nu doar mental sau intelectual! Trebuie trăită la cea mai înaltă intensitate aceasta dragoste, stare ce poate fi atinsă numai în comuniune cu semenii noștri!

Din mila lui Dumnezeu s-a ajuns la o astfel de trăire intensă și în parohia ortodoxă română din orașul Rosenheim, în duminica zilei de 03.02.2019, atunci când cei peste 100 de participanți la hramul parohiei „ L-au întâmpinat pe Domnul“! Emoția trăită în timpul Sfintei Liturghii, celebrată sub protia Intâistatatorului bisericii ortodoxe Române din Germania, IPS Dr. Serafim Joantă, înconjurat fiind de pr. Arhidiacon Dumitru Dura și de pr. Paroh Dumitru Mureșan, s-a mutat la finalul ei în sala de festivități aferente bisericii. Sub semnul iubirii de semeni a avut loc aici o frumoasă agapă creștină, pregătită cu multă dăruire de membri parohiei, într-o foarte plăcută ambianță specifică tradiției românești!

Bucuria comuniunii s-a făcut simțită pe deplin în rândurile tuturor celor prezenți, fapt ce i-a condus la a-și exprima în unanimitate dorința de a participa și cu alte ocazii, cât mai curând, la astfel de manifestări.

Pentru toate slavă lui Dumnezeu !

Articol editat de

pr. Dumitru Mureșan