Lumea creată este conform învățăturii bisericii, opera Sfintei Treimi care poartă asupra ei pecetea Acesteia. Concluzia ce se desprinde de aici este faptul că, o separare între lucrările persoanelor Treimice nu se poate face, deoarece forța creatoare, mai precis voința, este comună celor trei. Creația toată ia ființă la inițiativa Tatălui, care face totul prin Fiul în Duhul Sfânt, după cum ne relatează Sfântul Atanasie cel Mare. Prin urmare, fiecărei persoane a Sfintei Treimi Îi este atribuită o anumită lucrare, care la rândul ei este cuprinsă în actul comun al creației. Faptul că în limba ebraică, Dumnezeu apare în chiar primul verset al Sfintei Scripturi la plural: „La început a făcut Dumnezeu cerul și pamantul“, este un indiciu al acestei certitudini dar și o confirmare a participării active a persoanelelor Treimice la crearea lumii. Sfinții Părinți mărturisesc în acest sens că: „întreaga creație inteligibilă și sensibilă, Dumnezeu-Tatăl ca minte a cugetat-o, Fiul ca Rațiune a creat-o și Duhul Sfânt a desăvârșit-o“. Observăm deci că încă de la crearea sa, omul a fost pus în continuă legătură cu persoanele Sfintei Treimi, deoarece în Treime nu există un factor creator și un altul creat, Acestea fiind deopotrivă creatoare, omul fiind prin urmare rezultatul lucrării comune a Sfintei Treimi! Lucrarea Treimică este așadar permanentă, ea continuându-se proniator până în zilele noastre, prin acțiunea Duhului Sfânt în rolul Său de Ipostas chemat să desăvârșească. Din primul moment al creației, când Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor și materiei informe și până azi, Sfantul Duh Își face lucrarea neîncetat. El este Cel care susține și imprimă mișcarea cosmosului încă de la crearea lumii, prin El omul intră în posesia harului care Îi înlesnește înrudirea cu Dumnezeu. Odată cu primirea harului Duhului Sfânt, care nu este altceva decât principiul adevărat al existenței noastre, omul devine ființă vie nu atât din punct de vedere biologic, precum animalele care nu primesc o insuflare de la Dumnezeu, ci mai ales o ființă spirituală, chemată la o altă formă de viață. Acest mod de existență este guvernat de legea relației dintre oameni, care la rândul ei, iși găsește cea mai profundă expresie de manifestare în bucuria comuniunii dintre ei. Duhul Sfânt este prin menirea sa, energia care ne cheamă și ne adună pe toți laolaltă pentru a da slavă lui Dumnezeu, este Duhul comuniunii care ne unește miraculos în Trupul tainic al Mântuitorului Hristos, adică în Biserică. Prezența noastră în sânul bisericii, nu reprezintă doar un act al voinței noastre ca răspuns la chemarea lui Dumnezeu, ci mai cu seamă o consimțire interioară ce confirmă dorul după cele sfinte, ambele fiind antrenate de Duhul Sfânt, care se roagă în noi cu suspine de negrăit. Participarea noastră la rugaciunea în comuniune din biserică, amintește de adunarea Apostolilor la rugăciune în ziua cincizecimii, atunci când Dumnezeu a binevoit să reverse asupra lor pe Sfântul Duh al Adevărului, dar și reactualizează această stare ce poate fi experiată numai în astfel de împrejurări. La o astfel de trăire, în bucuria comuniunii și de împărtășire cu darurile nesfârșite ale Sfântului Duh, sunt așteptați cu drag, în sânul parohiei ortodoxe române „Întâmpinarea Domnului“ din Rosenheim, toți cei care simt înlăuntrul ființei lor, fiorul chemării sfinte a lui Dumnezeu.

P.C.Pr.paroh Dumitru Mureșan

Prin bunăvoinţa Bisericii Evanghelice din Rosenheim vom oficia slujbele în biserica evanghelică Erlöserkirche (Königstraße 23, 83022 Rosenheim).

Doamne Ajută!