Starea firească pentru care omul a fost creat de Dumnezeu este starea de bucurie, este „Raiul“ în care el a fost pus de Creatorul Său să viețuiască! Acesta este și motivul pentru care durerea și suferința nu fac parte din ceea ce omul simte ca fiindu-i necesar! În existența omului, acestea sunt abjecte și improprii, ele reprezintă starea de „Iad“, pe care omul o experiază în lumea în care a fost exilat să trăiască, ca urmare a neascultării față de creatorul său! Bucurie se face însă în cer și pentru un păcătos care se pocăiește, ne asigură Sf. Apostol și evanghelist Luca, în evanghelia sa, la cap.16, versetul 7, iar de aceste cuvinte noi nu ne îndoim, ba dimpotrivă subscriem întru totul și prin istorioara ce va urma.

În urmă cu aproape patru luni, mai precis în noaptea de 20.02 spre 21.02.2018, un băiețel se lupta cu toata ardoarea să intre în această lume trecătoare, spre bucuria părinților lui Dumitru Cristian și Oana. Bucuria acestor doi tineri părinți avea însă să fie una de foarte scurtă durată, deoarece, încă din intrauterin, echipa de medici a secției de neonatologie din spitalul orașului bavarez Rosenheim a observat ceva în neregulă. Specialiștii conduși de Dr. Wolfgang John, medicul șef al secției, au hotărât de îndată nașterea prin cezariană, ceea ce s-a și întâmplat cu succes. Copilașul a venit pe lume, însă spre stupefacția tuturor el a fost intubat și transferat de urgență la secția de terapie intensivă cu diagnosticul „malformație la ductul toracic și chilotorax“! Starea pozitivă de bucurie în care era așteptat copilașul de către părinții lui se schimbă brusc și brutal într-o stare negativă, dominată de nesiguranță, care se transformă apoi în teamă, pentru ca în final, disperarea să pună stăpânire pe ei! Timpul trecea și starea micuțului nu se ameliora, ba chiar se agrava, condiție în care părinții lui trec succesiv din starea de disperare în starea de deznădejde! Datorită malformației cu care s-a născut, organismul micuțului producea un lichid limfatic ce nu putea fi eliminat decât cu ajutorul tehnicii din dotare. Boala este una extrem de rară, iar studiile și eventualele tratamente aferente bolii sunt ocazionale, foarte puține și nesigure!

Am putea afirma ca asistam la un episod de limitare a omului! În aceste condiții, în care trupul fraged al nou născutului nu mai accepta nici un fel de intervenție din afară, adică nu mai suporta nici intubarea, nici monitorizarea cu aparatele din dotare, nici măcar transfuziile de sânge, fără de care viața nu putea continua în el, se apelează la cei mai buni specialiști în domeniul neonatologiei din Berlin, Tübingen și München. Se dorește o ultimă încercare, anume o eventuală operație, pe care însă nici unul dintre specialiștii contactați nu a dorit să și-o asume!

Riscul era enorm, iar experiențele anterioare aproape inexistente, omul era depășit și pus în situația în care trebuia să-și recunoască limitele! Corpul medical a explicat părinților situația fără ieșire în care se afla micuțul și le-a transmis că în scurt timp acesta va trebui să fie scos de sub supravegherea aparatelor medicale. Clipele în care tinerii părinți se mai puteau bucura de primul rod al dragostei lor erau tot mai puține, condiție pe care cu greu au înțeles-o, dar nu o puteau accepta! Iubirea față de primul lor vlăstar era atât de mare, încât acesta îi împingea de la spate cu câte un zâmbet firav din colțul gurii. Parcă le spunea că încă nu este totul pierdut, încă mai existau șanse! Le transmitea acest îngeraș, venit de dincolo de această lume, ceea ce oamenii uită adesea și atât de ușor, anume că: „cele ce sunt cu neputință omului sunt cu putință lui Dumnezeu"! Acesta este momentul în care ceva s-a mișcat în părinții micuțului, provocând un adevărat cutremur interior.

Un sentiment profund, ce venea din interiorul lor Îi îndeamnă să ia legătura cu asistenta medicală româncă, care Îi sprijinise la traducerea actelor și a discuțiilor cu întreaga echipă de medici, din dorința de a-i cere părerea, de a-i cere un ultim sfat! Fără a sta prea mult pe gânduri, au fost îndemnați de către acest bun samarinean, în persoana d-nei Ana Maria Tanasa, să ia legătura cu preotul ortodox în vederea săvârșirii botezului în cazuri de urgență. Părinții fiind de acord cu această propunere, s-a trecut de îndată la acțiune și d-na Ana Maria a luat legătura cu părintele paroh al comunității creștin ortodoxe din orașul Rosenheim. Cei aproximativ 100 de Km ce îl despart pe părintele paroh Dumitru Mureșan de parohia pe care o păstorește în orașul Rosenheim, dar mai cu seamă din teama de a nu ajunge prea târziu la spital, au făcut ca acesta sa decidă fără ezitare ca botezul sa se facă de către d-na Ana Maria Tanasa. Asistenta medicala nu înțelegea cum putea ea sa facă un botez, dar fiind vorba de botezul ce se săvârșește în cazuri de urgență era posibil! Învățătura bisericii ortodoxe lămurește profund acest lucru și arată pe larg importanța unui astfel de botez în cazuri limită, deoarece deschide perspectiva vieții veșnice a noului botezat!

La numai două zile de la săvârșirea acestui botez, după săvârșirea Sf. Liturghii, părintele paroh merge la spital și se prezintă la secția de terapie intensivă, unde găsește familia strâns unită în jurul copilașului captat la aparatele de monitorizare și menținere a vieții! Atmosfera era una foarte grea, apăsătoare, plina de o emoție ce se împletea cu o stare de teamă și nesiguranță! De pe fețele părinților se puteau desprinde două sentimente, pe de-o parte o durere profundă și pe de alta o mare frustrare! Multe întrebări, la care nu găseau răspuns, le treceau prin cap, iar oboseala mare acumulată în nesfârșitele ore de veghe la capul iubitului lor copilaș a pus în cele din urmă stăpânire pe întreaga lor ființă și ființare! O eventuală renunțare nu intra însă în discuție, tot ceea ce își doreau era sa se bucure de zâmbetul micuțului cat mai mult timp cu putință! În aceste condiții, părintele paroh și d-na preoteasă fac cunoștință cu acești tineri părinți și le propun o primă rugăciune comună! Imediat după aceasta, părintele intră în discuție cu părinții copilului, moment în care cei doi I se confesează cu lacrimi în ochi! Vizibil mișcat de întreaga situație, părintele se retrage singur lângă patul copilului preț de câteva minute, apoi revine și le propune părinților ceva aparent ciudat, anume Să-l roage pe Dumnezeu Să le mențină copilul în viață, de parcă nu asta făcuseră ei până atunci! Părintele însă insista Să-l roage pe Dumnezeu, așa cum nu o mai făcuseră până atunci niciodată și concomitent Să-i promită lui Dumnezeu ca Își vor schimba viața! Părinții sunt de acord, mai urmează o rugăciune, încă una și părintele pleacă împreună cu d-na preoteasă.

Timpul trecea greu, atât pentru copilaș cat și pentru părinții lui, din păcate însă starea micuțului rămânea nemodificată. În acest context, părintele paroh împreună cu d-na Ana Maria și cu alți credincioși din parohie, apelează la preoții, monahii și monahiile apropiați lor din România, pentru a spori cercul celor ce se roagă pentru copil și rezultatele nu au întârziat sa apară! În zilele ce au urmat s-a constatat o oarecare ameliorare în starea copilului, dar aceasta nu era de substanță, nu era convingătoare. S-a ajuns din nefericire într-o situație total nefavorabilă, deoarece se hotărâse, din neputință umană, scoaterea de sub monitorizare a copilului David Sebastian, căci așa fusese botezat micuțul! Se făcuse din punct de vedere uman tot ceea ce se putea face, iar hotărârea corpului medical era deja luată! Împăcați cu Dumnezeu, cu ei înșiși și cu întreaga situație, părinții micuțului David așteptau din clipă în clipă, momentul fatidic în care personalul medical avea să pună în aplicare hotărârea luată, însă nu a fost să fie așa! Dumnezeu hotărâse altfel, Dumnezeu hotărâse pentru ei și pentru copilașul lor ceva mai bun, infinit mai bun, ceva la care nimeni nu se mai aștepta, deoarece atunci când aparatele ce-l monitorizau pe David au fost oprite, copilul a continuat, spre stupefacția tuturor, sa respire! Da, micuțul David respira singur, autonom, fără ajutorul aparatelor, nu mai era nici un fel de lichid în plămânii fragezi ai micuțului! Corpul de gardă al medicilor a fost de îndată alertat și cu toții s-au prezentat la patul micuțului de la secția de terapie intensivă! Nu le venea ochilor sa creadă că se aflau lângă David, care până în acel moment nu respirase autonom nici o clipă în viața lui! Reacția de bucurie și de fericire a medicilor cât și a celor prezenți a fost unanimă! Cu lacrimi de fericire în ochi se îmbrățișau unii pe alții și nu știau cum să mulțumească medicului suprem, care în iubirea Lui de oameni hotărâse „viață“ pentru David Sebastian! Se vede așadar, câtă nevoie are omul de solidarizare, de unire în rugăciune, în trăire și în simțire, mai cu seamă în clipele grele, în clipele de încercare pe care Dumnezeu, în pedagogia Lui, le îngăduie spre însănătoșirea noastră!

Minunea pe care Dumnezeu a făcut-o cu David are menirea să ne trezească pe noi toți la realitate, are menirea sa ne facă să înțelegem cât de importantă este relația noastră cu El, cu demiurgul universului și creatorul nostru, are menirea să ne arate ca există o lume dincolo de această lume și că relația noastră, daca ea este una bineplăcuta lui Dumnezeu, este cea care vindecă neputințele noastre și ne așază din nou pe calea cea bună! Relația noastră cu această lume, cu lumea metafizică, în care legile lumii în care noi trăim sunt suspendate, relația aceasta ce poate fi stabilită numai prin credință, printr-o credință adevărată și neclintită în puterea și în iubirea fără de margini a lui Dumnezeu, este cea care deschide calea tuturor celor ce cred în Împărăția Sa cea fără de sfârșit, în împărăția pe care Dumnezeu a făcut-o cunoscută oamenilor prin Fiul Său și o viază prin Duhul Sfânt! Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte vi se vor adăuga vouă! Matei 6/33.

Articol editat de

pr. Dumitru Mureșan